O colecție de poezii născute în închisorile comuniste, recitate de Demostene Andronescu și povestea sau geneza a cateva dintre acestea. În detenţie omul moare întâi sufleteşte. Neamaivând nici un licăr de viaţă spirituală, omul se prăbuşeşte în depresie, disperare, ură, apoi cedează şi fizic. Ca să se salveze, mulţi s-au îndreptat, mai degrabă instinctiv, spre tot felul de activităţi spirituale. S-au salvat mai întâi cei care au avut vocaţia rugăciunii, dar nu toţi putem trăi rugăciunea ca pe o flacără interioară, care să ne dea puterea de a merge mai departe. Şi atunci, cei mai slabi rugători am coborât cu o treaptă mai jos, de la etic la estetic, de la rugăciune la poezie. Poezia fiind mai uşor de păstrat în minte, a devenit, alături de rugăciune, una din formele de viaţă spirituală a deţinuţilor. Demostene Andronescu

Galerie