„Secolul 19 este o altă planetă. Îți trebuie un anume spirit de aventură ca să te întorci acolo, asumându-ți riscul de a trăi, zi de zi, exact ca oamenii vremii, de a te obișnui cu felul lor energic de a fi, cu regulile lor de conversație, cu numeroasele lor obiecte de îmbrăcăminte obligatoriu de purtat în același timp pe unul și-același trup, cu caii și cu servitorii lor, cu inima lor moale și cu tăria lor de caracter, cu oala lor de noapte și cu balurile lor, cu teribilele lor pistoale și cu neajutorarea îngrozitoare în fața bolii, cu miasmele, cu parfumurile și cu sărurile lor, cu puricii și ploșnițele dezgustătoare din hanurile lor, cu privatele din curte, cu scrisorile lor enorme și cu felul atât de direct în care ți se adresează chiar ție, cititorule, în romanele lor. Dar riscul cel mare este să te deprinzi cu încrederea lor absolută într-un viitor care ție, celui venit de acolo, din viitorul în care credeau ei atât de frumos, îți strânge inima. Dacă ajungi să crezi și tu în el, ca ei, reîntoarcerea acasă ar putea fi plină de dezamăgiri și regrete.   M-am oprit, dintr-o firească împărțire istorică, din necesitați practice, dar și din admirație și uimire, la a doua jumătate a secolului 19, mai ales la anii de după venirea lui Carol. Pentru proaspăta Românie, atunci a început totul. Și începutul mi s-a părut a fi cel mai frumos, cel mai semnificativ, la nivelul istoriei mari și mici deopotrivă. Ioana Pârvulescu

Galerie