„De la în­ce­pu­tul tim­pu­ri­lor, ori­ce fe­me­ie care a ră­mas în­săr­­ci­na­tă cu un băr­bat având o sluj­bă şi neîn­su­rat cu o altă fe­me­ie e fe­li­ci­ta­tă şi răs­fe­li­ci­ta­tă. (Să spe­răm că mai primeşte şi al­te­le în afa­ra fe­li­ci­tă­ri­lor - şi mă voi re­feri ceva mai în­co­lo la res­pon­sa­bi­li­tă­ţi­le unui soţ bun. ) Ves­tea că eşti gravi­dă e de fie­ca­re dată o ches­tie gran­dioa­să. Ştii deja asta după fe­lul în care te simţi când asis­ten­ta iese din la­bo­ra­tor cu un zâm­bet larg pe chip.   Re­gu­la ge­ne­ra­lă este ur­mă­toa­rea: dacă eşti la pri­ma sar­ci­nă, îi vei spu­ne so­ţu­lui ves­tea cea bună îna­in­te de a o spu­ne ori­­cui alt­cui­va (cu ex­cep­ţia doc­to­ru­lui, de­si­gur). Dacă este al doi­lea sau al trei­lea co­pil, vei anun­ţa ori­ce prie­te­nă de care poţi da prin in­ter­me­diul te­le­fo­nu­lui, fa­xu­lui sau e­-mail­u­lui, apoi pe mama ta, pe ta­tăl tău, pe ori­ce străin care se în­tâm­plă să te în­tre­be ce mai faci - şi abia apoi îi vei spu­ne so­ţu­lui. Iar dacă e vor­ba de a pa­tra, ei bine, ar fi ne­voie de o altă car­te pen­tru a dis­cu­ta cum se cu­vi­ne acest su­biect.   Da­că fe­mei­le şi băr­ba­ţii ar fi cu ade­vă­rat egali în plan emo­ţio­nal, atunci toţi po­ten­ţia­lii taţi ar fi ală­turi de so­ţi­i­le lor, aş­tep­tând cu ne­răb­da­re, în ca­bi­ne­tul doc­to­ru­lui, ves­tea cea mare. Ar sta ală­turi de tine, răs­foind nu­me­re vechi ale re­vis­tei Ma­ma cu res­pon­sa­bi­li­tăţi sau ci­tind ghi­duri de­spre pal­pa­rea sâ­ni­lor. Dacă e pri­ma ta sar­ci­nă, exis­tă şan­sa ca so­ţul tău să se afle aco­lo cu tine, pen­tru a da ochii cu asistenta şi a­-i ve­dea zâm­be­tul larg. Dacă însă el nu e aco­lo, ţine minte că soţi mi­nu­naţi, in­clu­siv al meu, nu sunt în­tot­dea­u­na alături de so­ţi­i­le lor atunci când ele află că sunt în­săr­ci­na­te. Şi totuşi pot de­veni taţi atenţi şi iu­bi­tori. Nu uita acest sfat: un soţ bun este un soţ care are o sluj­bă, şi un soţ care are o sluj­bă pro­ba­bil nu­-şi poa­te pe­tre­ce o în­trea­gă du­pă­-masă în ca­bi­netul gi­ne­co­lo­gu­lui. Fii prag­ma­ti­că: un băr­bat ocu­pat nu e întot­dea­u­na un tată rău.

Galerie